Ismail Kadare este cel mai mare scriitor albanez, de multe ori nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură.
Născut în orăşelul Gjirocaster, din sudul Albaniei, Kadare a cunoscut succesul încă de la primul roman, intitulat Generalul armatei moarte. Romanul "Piramida" este o carte despre dictatură. Cand tanarul faraon egiptean îşi anunţă sfetnicii că, spre deosebire de tatăl şi bunicul său, nu va construi o piramidă, în palat parcă a îngheţat totul. Sfetnicii faraonului au încercat să-l convingă să renunţe la această idee, însă, încăpăţânat, tânărul faraon nu şi-a schimbat hotărârea. În Egipt au urmat săptămâni de bucurie pentru locuitorii obişnuiţi, însă pentru curtea faraonului au fost săptămâni de jale. Cel mai bătrân sfetnic îi spune, la ultima încercare de convingere, că piramida, mormântul faraonului, are că obiectiv împiedicarea unei vieţi liniştite pentru supuşi. Dacă nu sunt ocupaţi cu un lucru important, locuitorii pot să aibă gânduri împotriva faraonului şi a întregii curţi. Acest argument îl convinge pe faraon, care decide să construiască cea mai mare piramidă de până atunci. Pietrele necesare la construcţie, aduse de la mare depărtare, sunt ridicate cu multă trudă. Uneori, una din pietre cade şi mulţi oameni mor. Când, după zeci de ani, construcţia ajunge la sfârşit, faraonul îşi dă seama că moartea, cea care a secerat mii de vieţi dintre constructorii piramidei, este aproape. Lucirea rece a piramidei, în bătaia Lunii, îi provoacă fiori faraonului. Moarte vine că o izbăvire, fiind aşteptat cu nerăbdare. Romanul lui Ismail Kadare este o parabolă a vieţii contemporane. Noi toţi, ca nişte constructori de piramide, ne irosim viaţa pentru lucruri inutile.
Viaţa e o carte, citiţi-o. Începeţi cu acest extraordinar roman. Vă asigurăm că merită. Lectură plăcută!
me te vertete eshte nje liber shume i mire