Ciau!
De câteva zile mă gândesc la copilărie. Am locuit într-o comună restrânsă, unde există doar două străzi asfaltate şi o şcoală renovată cu foarte mulţi bani, chiar dacă numărul copiilor continuă să scadă. No comment.
Când eram mai mică, nu mergeam aşa de des la ,,oraş’’. Nu îi spuneam Turnu, aşa cum am auzit când am schimbat şcoala în clasa a VIII-a. Pentru mine, la fel ca pentru toţi cei din comună, oraşul era locul unde te duceai pentru a-ţi cumpăra haine şi electronice. Piaţa se făcea în comună în fiecare vineri, deci hrana nu era un motiv de a te urca în autobuzele mari, albastre, cu scaune roşii din plastic. Şi acestea au fost înlocuite cu înghesuitele microbuze, în care pute în permanenţa a brânză de capră şi transpiraţie. Faci cam 20 de minute până în oraş, dar tot blestemi faptul că unele geamuri pur şi simplu nu se pot deschide.
