De ce sunt românii răi şi agresivi unii cu alţii?

Am vorbit şi acum câteva zile despre caracterul românilor. Vreau acum să vă prezint câteva consideraţii despre caracterul poporului nostru.

   De ce suntem noi, românii, atât de invidosi, răi, egoişti, agresivi unii cu alţii? De ce nu putem să respectăm valoarea, de ce nu suntem uniţi? Suntem o naţie care are o plăcere să facă  rău celor de lângă ea. Românii se mănâncă între ei oriunde. Auzim, citim că undeva, în străinătate, românii au jefuit sau au ucis  un compatriot. Asemenea ştiri nu ne mai înfioară, răul trece pe lângă noi fără să-l mai simţim. Sunt români care suferă dacă există altul mai bun decât ei, nu se simt bine dacă nu-l sapă. Ne ghidăm după proverbul: "Nu-i suficient să-mi fie mie bine, important este să-ţi fie ţie rău." Exemplul minorităţilor naţionale din România nu-l luăm şi noi.

   Aţi văzut cum se apără ţiganii dacă sunt atacaţi? Mai ţineţi minte secvenţa celebra când, după ce poliţia a arestat un infractor ţigan, o mulţime de ţigani a venit la maşina poliţiei şi a reuşit să-l scoată pe geam? Românii niciodată nu se ajută între ei.

    O legendă istorică spune că un rege dac avea probleme cu sfetnicii săi. Ei doreau să atace Imperiul Roman pentru a jefui câteva  teritorii de lângă Dunăre, deoarece la Roma era un război civil între doi pretendenţi la tron. Cum apropiaţii regelui nu voiau să renunţe la această idee, regele le-a făcut o demonstraţie. A luat doi lupi (aceştia reprezentau romanii) şi i-a pus într-o cuşcă aruncându-le carne. Lupii au început să se bată între ei. În acel moment,  regele dac a aruncat în cuşcă un câine (reprezenta regatul dac). Imediat, lupii au încetat să se bată şi l-au atacat pe câine. Chiar dacă se bat între ei, romanii se unesc atunci când un duşman îi atacă. Acest exemplu a fost de-ajuns pentru a-i liniştii pe sfetnicii săi.

  Noi, românii, nu numai că nu ne aliem împotriva unui duşman, mai mult, noi ne coalizăm cu el pentru a ne învinge compatriotul. Ungurii, popor destul de puţin numeros, în comparaţie cu românii, solicită autonomie pe toate căile posibile şi imposibile. Dacă noi, românii, eram în Ungaria şi făceam ce fac ei aici, primeam un picior în fund de nu ne vedeam. Noi ce facem? Privim şi aşteptăm ca alţii să rezolve. De ce românul nu are atitudinea italienilor în privinţă minorităţilor? Aţi văzut că ţigani români au fost bătuţi şi unii chiar omorâţi atunci când Mailat a ucis şi violat o italiancă? Românul ştie să se plângă, să acuze pe altul, dar să nu facă nimic. În schimb ne lăudăm la tot pasul şi arătăm că suntem cei mai tari. Aţi văzut cum vorbim despre echipele străine de fotbal unde joacă vreun român? Spunem că, de exemplu, Inter este echipa lui Chivu, Fiorentina echipa lui Mutu, de parcă aceşti fotbalisti ar fi patronii acestor echipe, nu simpli jucători.

   Tot vorbim cu admiraţie despre istorie, literatură şi alte câteva domenii unde am avut compatrioţi celebri în lume. Dar ne întrebăm, cât a mai rămas în caracterul nostru de la acei oameni? Aproape nimic, spun asta pentru a fi optimist.