În zona Turnu-Măgurele, lipsa locurilor de muncă este o problemă gravă, ce se acutizează tot mai mult. Traiul este din ce în ce mai greu, locurile de muncă fiind cele de care depind toate celelalte. Degeaba avem politicieni sus-puşi, dacă se gândesc doar la interesele lor, nu şi la dezvoltarea economică a zonei de unde provin. Victorii politice şi atât, restul e vrajeala pentru popor( hidrocentrală, pod, autostradă, investitori chinezi şi alte gogonate de campanie). Singura dezvoltare durabilă şi reală sunt fabricile care au funcţionat cu succes dar acum sunt închise(ex. fabrica de conserve) şi alte fabrici unde să se prelucreze materia primă din agricultură, după aceea vin şi alte investiţii.
În Teleorman, şomajul este dublu (10%) faţă media pe ţară( 5%) făcând din judeţul nostru un pol al sărăciei. Cei care au norocul să fie angajaţi nu sunt scăpaţi de griji, din cauză că salariile sunt de mizerie. Angajaţii sunt plătiţi foarte prost, în raport cu ce e la nivelul ţării există o diferenţa de aproape 40% în defavoarea teleormănenilor. Salariile sunt atât de mici pentru că oferta de locuri de muncă este aproape inexistentă, doar fabricile de tricotaje mai fac angajări, însă nici în acest domeniu deocamdată nu sunt sperante de mai bine. Cei care se bucură de statutul de salariat trebuie să se mulţumească cu ce îi dă patronul, negocierea fiind un vis prea îndepărtat.
Patronii profită de faptul că angajaţii nu au soluţii să plece în altă parte şi oferă salarii de nimic. De la salarii până la încălcarea Codului Muncii şi a contractelor de muncă e cale mică, ceea ce face ca cea mai mare parte dintre angajaţi să aibă statutul de slugi. Sindicatele, acolo unde sunt, nu fac altceva decât jocul patronatului. Fabricile de confecţii sunt cel mai bun exemplu, fiind arhicunoscut de toată lumea modul cum sunt tratate textilistele. În ultimul timp, şi la combinatul chimic se simte dictatura patronatului, care face ce vrea, fără ca sindicatul să reacţioneze.
Muncitorii sunt vânduţi de către cel care trebuie să le apere drepturile, Gabriel Dimancea. Acest lider de sindicat s-a înconjurat de lingăi şi, împreună, controlează autoritar sindicatul. Ultimul miting organizat spontan a dus la ameninţări din partea conducerii la adresa celor mai vocali dintre muncitori, mergând până la disponibilizări. De atunci, muncitorii nu mai zic nimic, nici măcar aşa-zisa negociere a contractului colectiv de muncă, atunci când au fost trădaţi iarăşi de Dimancea, nu i-a făcut să reacţioneze. Dacă şi în combinat se simte din ce mai mai mult cum patronatul îşi impune voinţa, se anunţă timpuri grele pentru cei care au norocul să aibă un loc de muncă în această zonă. Ca o contrapondere, la Primărie, angajaţii nici nu ştiu pe ce iau banii.
), inclin sa cred ca matale bati cimpii. Repet, nu stiu cine-i acel Ilie, dar un lucru este cert. PD-L este ceea ce Caragiale i-a pus in gura lui Catavencu - Partidul liber-schimbist. Si asta nu tine de Stefan Gheorghiu, ci de mercantilismul vostru.