Intemeierea orasului nou, Turnu, pe terasa marginita de Lunca Dunarii si a Oltului este consecinta introducerii relatiilor capitaliste de productie in agricultura, crescand productia de cereale si avand nevoie de o piata de desfacere mai mare, atat interna cat si externa. Pentru Imperiul Otoman Principatele Romane sunt cel mai important furnizor de cereale. Intemeierea de porturi libere la Dunare nu era posibila decat pe terenuri ale statului ori, aceste terenuri existau in fostele raiale turcesti Braila, Giurgiu si Turnu, retrocedate Tarii Romanesti prin Tratatul dela Adrianopol din 1829. Teritoriul fostei raiale turcesti Turnu, in numar de 14 000 de pogoane, a fost incorporat in judetul Olt. Orasul era la o distanta mare de Dunare, fapt ce a facut ca o serie de mari negustori, care doreau sa faca export de cereale, fac o cerere prin care solicita sa se infiinteze un oras nou la Turnu, unde sa fie si capitala judetului. Adunarea Obsteasca Obisnuita voteaza, la 5 februarie 1836, un proiect de lege prin care se hotarnicea infiintarea orasului Turnu, care sa devina si capitala a judetului Olt, urmand ca locuitorii orasului Slatina sa se stramute la Turnu. Mutarea era de neconceput pentru locuitorii Slatinei, astfel ca, in 1838, domnitorul Alexandru Ghica aproba ca orasul liber Turnu sa devina capitala uni nou judet, Teleorman. Orasul se va limita la inceput intre marginea dinspre Dunare si Olt a terasei si strazile Stefan cel Mare, Capitan Stanculescu, Traian, Elena Cuza Voda si Calea Slatinei (str.Grivitei si Memoriile 2 Mai). La inceput fixat, prin actul de intemeiere, numele orasului a fost Turnu, dupa cum se numise si vechiul oras, din jurul cetatii, disparut in secolul al XVII-lea. Existau insa cu acelasi nume si alte doua localitati, una in munti si alta pe Dunare, langa Cerneti putamd sa apara confuzii. Ca urmare pe langa numele Turnu a mai aparut si apelativul Magurele, numele asezarii vecine. In anul 1855 apare primul act oficial in care numele orasului este Turnu-Măgurele.