Romanul scriitorului argentinian Ernesto Sabato, decedat de curând, este o poveste de dragoste şi nebunie, tratat despre orbire şi relatarea cvasi-istorică a fugii şi morţii lui Juan Lavalle, erou argentinian al războiului de eliberare a Americii de Sud. Romanul lui Sabato, publicat la prima sa ediţie în 1961, este al doilea din cele (doar) trei romane ale acestui mare scriitor argentinian.
Sabato, un perfecţionist al scrisului, a refăcut apoi părţi din carte, mai ales partea a treia, "Dare de seamă despre orbi”, şi noile ediţii ale cărţii conţin diferenţe de text. Eroul principal al romanului, Martin, un tânăr de 19 ani din Buenos Aires, se îndrăgosteşte de Alejandra, fiica lui Fernando Vidal, care face parte din vechea generaţie argentiniană. Povestea de dragoste are accente de nebunie şi, în fapt, romanul se încheie şi începe chiar cu relatarea crimei din familia Vidal, o relatare extrasă dintr-un articol de ziar de la rubrica, îndrăgită în mod deosebit de Martin, "criminalistica”. Alejandra îşi ucide tatăl cu 4 focuri de revolver, după care dă foc casei şi se sinucide în flăcări.
Aceste teme ale nebuniei și orbirii revin obsesiv în literatura lui Sabato, care pare să fie un cercetător al răului din oameni” (aşa cum menţionează chiar personajul Fernando, în acea ciudată "Dare de seamă despre orbi”). Din acest punct de vedere, Sabato stă alături de Dostoievski, care şi el caută în romanul " Crimă şi Pedeapsă" (ca de altfel şi în alte lucrări) sursa răului din om şi din societate.
Dacă adăugăm peste aceste două poveşti paralele ale cărţii şi pe cea tragică a fugii, uciderii şi trecerii peste graniţa a corpului lui Juan Lavalle, erou argentinian al războiului de eliberare a Americii de Sud din prima parte a secolului XIX, avem imaginea unui roman extrem de dens, poate un rezultat firesc al faptului că Sabato, deşi a scris mult, a publicat puţin, doar trei romane în total, într-un interval de câteva zeci de ani.
foto:CSR