Casa de Cultură din Turnu-Măgurele este un simbol al oraşului, un loc de care, din păcate, cei tineri nu se mai pot bucura. Când Turnu era un oraş cu perspective frumoase, Casa de Cultură era înfloritoare. Acum a ajuns o ruină, semn că şi oraşul este la fel. Cei care şi-au bătut joc de oraş din anul 1996 nu au vrut să audă de acest lăcaş şi l-au lăsat în paragină. Urmaşul lui Mohanu, D.Cuclea, a declarat că Primăria nu este interesată de Casa de Cultură, dorind sa o preia doar reabilitată. Domnule primar, Casa de Cultură a fost o bijuterie şi a ajuns în halul de acum tocmai prin grija care aţi avut-o. Primarul susţine că nu este nevoie de acest lacas de cultura, pentru că lângă el se gaseste Cinematograful Flacăra. Fostul cinema, actual depozit sau ce o mai fi, este mult mai mic şi nu are cum să se compare cu ce a fost Casa de Cultură, acolo unde a funcţionat, printre altele, şi Biblioteca Municipală.
Dezinteresul actualei administraţii ne costă foarte mult. Dacă în locul Casei de Cultură era o casă pentru întâlniri amoroase( în special cu secretare!) şi chefuri, primarul făcea tot posibilul să fie cât mai înfloritoare. O investiţie de acest gen s-a făcut în satul Poiana, unde fostul Pichet a fost transformat, cu bani foarte mulţi, într-o locaţie de vis pentru elita conducătoare. Dacă se dorea funcţionarea Casei de Cultură se găseau fonduri şi soluţii, mai mult, printr-o bună administrare, putea aduce venituri la bugetul local. De ani buni, se aruncă bani pe fiţuica Ecouri Dunărene, dar şi în atâtea şi atâtea găuri negre, în loc să se direcţioneze către acest obiectiv cu adevărat important. Fiţuica este tipărită de firma lui Constantin Cula, cumnatul lui Mohanu, de aceea nu mai este nevoie de altă explicaţie. Acesta este doar un exemplu, dar sunt mult mai multe. Situaţia actuală în care a ajuns Casa de Cultură este definitorie pentru modul cum a fost si este condus oraşul.