Există situaţii care demonstrează valabilitatea celebrului proverb:"prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul". Iată o scurtă poveste, de pe net, despre acest proverb.
Pe marginea unui lac, pe ramura unei sălcii pletoase, o vrăbiuţă îşi ciugulea penele. Pe lac un cocostârc trecea maiestos ciugulind alene câte un peştişor sau mormoloc. Văzând vrăbiuţa numai ce-i zise cu îngâmfare:
"- Vai tu, pe cât eşti de mică şi pricăjita pe atâta eşti şi de bleagă! "
"- De ce zici aşa?" îl întrebă cu sfială vrăbiuţa.
"- Stai pe creangă, şi-ţi ciuguleşti penele pe când aici în apă este o mulţime de hrană. Iaca, peştişori, răcuşori, mormoloci, ceva scoici şi altele... Dar de... cum să vii aici să ai parte din toate astea când tu nu eşti în stare... "
"- Fiecare cu ce poate", răspunse modestă vrăbiuţa. "Eu nu pot să întru în apă aşa cum nici tu nu poţi să stai pe crenguţa asta. "
"- Nu vorbi în van! Cum poţi spune tu aşa o jignire? Ia să vezi! "
Şi unde îşi luă zborul şi se aşeză pe crenguţă de lângă vrăbiuţă, care, sub greutatea cocostârcului se frânse, iar acesta căzu şi se lovi de pământ îşi frânse o aripă şi un picior, şi unde se porni pe ţipete de durere.
O vulpe, care era pe aproape, auzi văicărelile cocostârcului şi veni iute ştiind că-i rost de masă îmbelşugată.
Morala:
Nu-i destul să fii mare şi fălos
Dacă nu eşti înţelept şi mintos.
;-u 
)