Noi, românii, suntem încăpăţânaţi şi inculţi. Ironizăm bulgarii pentru ceafa lor groasă dar nu vedem fruntea noastră de două degete. Inundaţiile din această vară ne arată exact cum suntem.
Nu vrem să schimbăm nimic. "Aşa a făcut tataie, mamaia, tata şi mama, şi eu fac la fel". Am auzit de zeci de ori, în copilărie, aceste vorbe rostite de bunicii mei. Oameni simpli, cu patru clase, au locuit toată viaţă în Turnu-Măgurele, într-o zonă neinundabilă de către Dunăre sau Olt, altfel, sunt sigur că şi ei ar fi avut experienţa viiturilor. Aşa-zisa tradiţie, transmisă prin viu grai este: "aşa a făcut tata şi a trăit bine, eu de ce să fac altfel? ". De ce să evoluez, să învăţ lucruri noi, să încerc să trăiesc mai bine decat părinţii mei? E bine aşa.
Cum poţi să convingi oamenii aceia din Moldova (zonă locuită de oamenii cu cel mai scăzut IQ din România, o spun cercetările sociologice), că inundaţiile sunt ceva normal acum, că fenomenul încălzirii globale există, că poluarea şi defrişările au stricat echilibrul natural. Nu are toată Europa bani pentru construirea de diguri în România, trebuie construiţi mii de kilometri de diguri. Cu banii pentru 7-8 metri de dig se poate construi, sus pe deal, o casă trainică din cărămidă şi beton, şi se elimină orice risc. Pentru că digurile, oricât de bine ar fi construite, nu sunt indestructibile, oricând poate veni un potop şi digul poate fi depăşit sau rupt. Dacă locuieşti pe deal te poţi uita la fluviul care trece pe lângă casa ta şi nu ai nicio emoţie sau teamă.
Vor învăţa românii şi în special moldovenii lecţia inundaţiilor, la a patra sau a cincea predare? Niciodată. Vor continuă să-şi repare casele şi să locuiască acolo, iar peste ani vor povesti nepoţilor cum a fost la inundaţiile de la începutul secolului 21." Şi eram eu, cu bunicul tau, în barul din sat, la a treia sticlă de bere şi odată se întuneca cerul şi începu să curgă puhoi de apa. De-abia schimbarăm berea cu vodca, pentru că se făcu răcoare, că apa pătrunse în bar. Ne urcarăm pe scaune cam la al treilea pahar de vodcă pentru că apa creştea, însă jale mare o fost când am ajuns acasă si n-am mai găsit nici un poloboc în beci".
Aşa vor trece anii, vor mai veni inundaţii, vor mai fi distruse case, dar povestea va continua în acelaşi fel. This is Romania !