Ordonanța 114 a avut o idee. Inițial, soluția a fost pur și simplu ascunsă. Mai târziu, a fost făcută publică. Și în cele din urmă, nu s-a mai aplicat. Este vorba despre plafonarea tarifului gazului natural la producătorii interni, o reglementare care ar fi trebuit să se aplice de la 1 aprilie a.c. În faza a doua, a apărut o listă de companii, realizată de Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei, pentru care ar fi trebuit să se aplice tariful plafonat al gazului natural. Includerea pe listă era justificată prin nivelul de prelucrare pe care îl realizau companiile respective.
O decizie cel puțin ciudată. Este clar că industria chimică românească ar trebui să se dezvolte, dar modalitatea folosită, și anume aprovizionarea cu gaz ieftin, este incorectă și anticoncurențială.