Iată o scurte poveste, de pe net, despre cum ne influențează felul în care privim ceea ce facem.
Într-un oraş era în desfăşurare o mare construcţie la care lucrau mai mulţi muncitori. Un om, care trecea prin apropierea şantierului se opreşte să vorbească cu lucrătorii. Se duce la unul dintre ei; acesta era transpirat, obosit şi avea o faţă tristă.
"-Ce faci?” îl întrebă trecătorul.
"Zidesc.” răspunse muncitorul.
Trecătorul se duse la alt muncitor, care era în aceeaşi stare ca şi primul: obosit, transpirat şi trist. Îi adresă aceeaşi întrebare:
"Ce faci?” Răspunsul nu întârzie să vină: "Castig 20$ pe ora”.
Omul nostru, înainte de a-şi continuă drumul, mai puse o dată aceeaşi întrebare unui alt muncitor. Şi acesta era transpirat, obosit, dar faţă nu îi mai era tristă; era chiar vesel. Răspunsul: "Construiesc o catedrală!”
Morala: felul în care priveşti ceea ce faci este ceea ce contează; felul în care te raportezi la activităţile tale zilnice influenţează şi starea ta, dar şi calitatea lucrului. Tu.. ”Ce faci?” ...?