Singuratate.

Acum cateva zile am vorbit  cu un prieten plecat in Canada. Dupa stirile comune pe care le-am schimbat am vorbit si despre cum e acolo.

Toti, daca nu am fost acolo, dorim sa stim cum e. Si o sa redau cateva idei din aceasta discutie. Aici, in tara, esti legat oarecum de toti si de toate(vizite la rude, la prieteni, la oameni care trebuie sa te ajute intr-o anumita problema), esti obligat sa ai o anumita mentalitate(de exemplu, sa nu ei bani cu imprumut si sa astepti ca ceilalti sa-si indeplineasca promisiunile), insa traiesti cu gandul la ce bine va fi "dincolo". Ajuns peste Ocean le ai pe toate. Statul iti ofera ceva imprumuturi si te poti descurca cat de cat(dar nu extraordinar). Ai cel putin doua joburi part-time si incerci sa-ti construiesti un viitor. Dar din pacate nu mai ai prieteni. Timpul nu iti mai permite acest lucru. Daca aici bateai la usa vecinului sa ceri un pahar de otet iar apoi el te cauta sa-l imprumuti cu o suma de bani, acolo, peste Ocean, stai cu otetul tau, cu banii tai, in masina ta, dar singur. Singuratatea devine un fenomen de masa. Ea este cea care te apasa, legaturile cu ceilalti sunt inexistente sau false. Oricine pleaca, simte, la un moment dat, indiferent de viata pe care o duce, povara acestei singuratati. Legatura cu prietenii ramasi in tara devine necesara dar si dureroasa. Te simti singur, dar iti vine greu sa recunosti acest lucru.

Acestea sunt o parte din ideile reiesite din aceasta discutie.