Corupţie=sărăcie. De ce e Teleormanul sărac? DNA trebuie să facă o curăţenie exemplară într-un judeţ asfixiat de corupţie. Consecinţele corupţiei pe înţelesul tuturor.

 Teleormanul este un teritoriu scăpat de sub control la capitolul corupție. DNA a realizat puține dosare în acest județ, iar singura condamnare răsunătoare obținută în cazul unui potentat local a avut legătură cu o acțiune ce s-a desfășurat, de fapt, la București. În rest, Teleormanul este o zonă administrativă în care funcționarii și oamenii de afaceri încă își fac de cap pe fonduri publice. Așa încât, deși beneficiază de cele mai bune soluri din România, deși agricultura a revenit la producțiile record din trecut, cu profituri consistente, județul rămâne unul dintre cele mai sărace din România.

    Rata șomajului în Teleorman, în februarie 2015, era de 11,43%, în condițiile în care la nivel național se situează la doar (“doar” prin comparație cu acest județ) 5,51%. Teleormanul este depășit numai de Vaslui. Dar nu e nici o problemă, a obținut primul loc la alte capitole din cartea sărăciei: cei mai mulţi pensionari din ţară, cele mai mici salarii din ţară, cea mai săracă localitate din ţară, potrivit unui raport al Consiliului Consultativ pentru Regionalizare.

     Cum s-a ajuns aici? Răspunsul e cât se poate de simplu și de evident: din cauza corupției. Conducătorii locali și-au depășit de nenumărate ori atribuțiile și au călcat legile în picioare într-o cursă nebună a îmbogățirii invers proporțională cu sărăcirea unuia dintre “grânarele României”. Câteva dintre aceste abuzuri au fost relatate chiar de către România liberă.

   În 2011, Romania libera a scris  despre faptul că Teodor Niţulescu, fost prefect al județului Teleorman, a fost surprins în timp ce se folosea de autoritatea de funcţionar al statului pentru a-şi rezolva probleme personale de afaceri. Mai precis, acesta a fost filmat în timp ce, la ora 23.00, se afla în incinta unei fabrici de confecţii din Roşiorii de Vede, unde se deplasase cu mașina Prefecturii, şi dădea indicaţii unor poliţişti să îl scoată din sediu pe patronul respectivei întreprinderi. DNA a deschis un dosar pentru acest abuz abia anul trecut – la trei ani de la petrecerea faptelor, timp în care patronul fabricii în cauză a fost supus la nenumărate presiuni din partea instituțiilor statului. Dosarul este încă în lucru.

    Un important om de afaceri din Teleorman ne-a povestit cum autoritățile județene au alungat firma Pirelli, pentru că au cerut o șpagă prea mare pentru autorizațiile necesare desfășurării afacerii. Teleormănenii au pierdut astfel 4000 (patru mii) de locuri de muncă într-un oraș, Turnu Măgurele, care este pe cale de dispariție. La propriu. “Au alungat investitori mari din județ, cum a fost Pirelli, care are acum fabrică la Slatina (în Olt – n.r.), cu 4.000 de angajați. Au reușit să sărăcească județul ăsta, au reușit să-i închidă porțile. Nu intră nimeni cu afaceri aici”, ne declara anul trecut Ion Codrea, un om de afaceri care a menționat că a trebuit să intre în politică pentru a se pune la adăpost de presiunile actualului vicepremier Liviu Dragnea, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, asupra companiilor sale.

     Șirul abuzurilor e mai lung. Compania Polaris Holding, deținută de familia deputatului PSD Eduard Martin, a primit monopolul pentru colectarea și transportul deșeurilor din județ și va încasa, de la populație, circa 35 de milioane de euro în opt ani. În schimb, Polaris va plăti Consiliului Județean Teleorman doar un milion de euro redevență, în condițiile în autoritățile locale i-au pus la dispoziție autogunoiere de 3,2 milioane de euro. Adică, CJ Teleorman le-a cumpărat și firma deputatului le exploatează, cu un profit de 35 de ori mai mare. În acest timp, un angajat cu studii superioare al Polaris primește salariul minim pe economie, iar cei din teren sunt obligați să vină cu salopete și lopeți de acasă. Evident, din lipsa unor alternative, și unii, și ceilalți acceptă să muncească în condițiile pe care corupția le-a creat în România.

    Dar teleormănenii sunt capabili să accepte și mai multă umilință. O investigație incognito a României libere a scos la iveală faptul că anul trecut zilierii care au lucrat pe terenurile lui Ioan Niculae, considerat cel mai bogat dintre români, au primit, după 12 ore de trudă, în cel mai bun caz o pâine sau o mână de făină. Acest fapt a fost recunoscut chiar de șefii unor ferme din holdingul InterAgro, deținut de Ioan Niculae, care au refuzat să-i primească la muncă pe reporterii sub acoperire de teamă că aceștia ar putea face scandal la finalul zilei dacă nu primesc banii promiși.

Ioan Niculae a fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare abia anul acesta, dar pentru o infracțiune mai “rafinată”, respectiv finanțarea ilegală a unei campanii electorale.

   Dacă lupta anticorupție ar fi început mai demult și ar fi fost mai eficientă decât până acum, poate că o parte dintre aceste situații nu ar fi existat. Efectele pozitive ale dosarelor duse până la capăt de Direcția Națională Anticorupție nu trebuie calculate doar prin prisma banilor care sunt recuperați în mod direct, în confiscări. Deși, nici aceştia nu sunt de lepădat, în ciuda a ceea ce au sugerat unii formatori de opinie interesați. Dacă cele peste 310.000.000 euro ar fi o sumă efectiv executată, ar putea fi asigurat fondul de salarii pe care statul îl plăteşte medicilor din România într-un an, se arată în bilanțul Direcției Naționale Anticorupție.

   Eliminarea acestor veritabili șacali ai economiei românești este însă adevărata miză a anticorupției. Curățenia absolut obligatorie care se impune în România înseamnă, în cele din urmă, un șomaj scăzut, salarii mai mari și, implicit, un aer mai respirabil pentru fiecare dintre cei care ne câștigăm salariile cinstit.

sursa: romanialibera.ro