Pe de altă parte, M. Twain spunea: "Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să simţi că şi tu poţi deveni mare".Câtă dreptate avea M.Twain, dar.... cine să i-o facă?
În zilele noastre oamenii "mici" sunt la putere. Cum ai putea să stai departe de ei, când mişună prin toate instituţiile ţării? Ei deţin funcţiile importante, sunt puternici, îţi influenţează viaţa, destinul şi nu poţi face nimic, fiindcă mulţimea lor copleşeşte orice încercare de a adopta normalitatea. Ei sunt oamenii compromisului, căci făcând compromisuri ajung în vârful ierarhiei sociale şi nu prin inteligenţă sau prin niscai merite deosebite. De pildă, în Primăria Ştorobăneasa, aproape toţi angajaţii au absolvit "pe repede înainte" cursurile Facultăţii de Drept din Alexandria. Cu toate acestea, sunt foarte mari probleme care privesc transparenţa funcţionarilor. Nici până acum, în anul de graţie 2016, nu s-a încheiat procesul de emitere a titlurilor de proprietate, mulţi localnici plângându-se că nu pot să dispună de dreptul deproprietate din cauza încetinelii şi nepăsării de care dau dovadă funcţionarii acestei instituţii.
Uneori trec săptămâni, trec luni şi chiar ani până se eliberează un document şi asta nu pentru că n-ar avea timp , ci pentru că nu ştiu să emită un document. Însă, au ştiut să ocupe posturile din Primărie!
Mai mult de atât, veniturile lor rămân o necunoscută, la fel şi modul în care sunt organizate achiziţiile publice în urma cărora licitaţiile par să fie câştigate de o singură firmă, în urma negocierii cu un singur partener.
Locuitorilor comunei nu le sunt cunoscute mişmaşurile Primăriei,
deoarece există o reticenţă din partea acesteia de a face publice
astfel de informaţii, iar în ceea ce priveşte achiziţiile publice
explicaţia nu poate fi decât una: înseamnă că există pentru acest
domeniu ceva de ascuns. Căci, în goana lor după privilegii, aceşti
"norocoşi" ai destinului, ocolesc "jarul pustiei" , mergând pe drumuri
umbrite, ferite de soarele dogoritor al demnităţii umane. Ei sunt
urmaşii lui Pocitan-ben-Pehlivan, ai lui Mantaroşie sau ai lui Ouăbei
(gena lor nu s-a stârpit încă), protejaţi de "tătuci" cu funcţii
înalte pe la judeţeană sau pe la capitală. Ei ne râd în faţă şi ne
insultă inteligenţa. Orice încercare de a răsturna această situaţie
este sortită eşecului, pentru că poţi, dacă îndrăzneşti să-i înfrunţi,
să-ţi atragi oprobiul comunităţii, să-ţi pierzi locul de muncă, poţi
să fii marginalizat, fără speranţe de reabilitare în ochii celorlalţi.
Adică, n-o să mai fie cine să te pupe, dar nici tu n-o să mai pupi
nimic, fiindcă la noi "puterea corupe, iar puterea absolută corupe în
mod absolut!" ( W. Churchil).