Acum 100 de ani era un oraş. Comerţul înflorea şi totul era normal până când într-o zi de luni, în luna septembrie a apărut o persoană nouă în oraş şi a anunţat în piaţa centrală:"Oricine îmi va aduce o haină, îi voi plăti o monedă de aur”. La acea vreme, preţul maxim al unei haine reprezenta 0,1 dintr-o monedă de aur. Oamenii erau confuzi, dar unii dintre ei s-au întors repede cu o haină. Erau curioşi să vadă ce se va întâmpla. Omul necunoscut le-a plătit, o monedă de aur pentru fiecare haină. Întregul oraş a început să discute despre asta. 50 de haine au fost vandute (investiţie săptămânala: 50 de monede de aur)
Cumpărătorul nu s-a mai arătat pentru o săptămână. Lunea următoarea s-a întors în piaţa centrală şi a cerut mulţimii să îl asculte. "Ofer 2 monede de aur pentru o haină. Spun încă o dată, ofertă este valabilă până la sfârşitul zilei”, a adăugat el. Mult mai mulţi oameni s-au grăbit să se întoarcă cu haine. Le-a cumpărat pe toate, plătind câte 2 monede de aur pentru o haină. În total a strâns peste 500 de haine. (investiţie săptămânala: 1.000 de monede de aur)
În cursul săptămânii oamenii au cercetat şi au aflat. Era unul dintre ei, părăsise oraşul cu ani în urmă şi a locuit peste hotare. S-a îmbogăţit acolo şi s-a întors în oraşul natal. Lunea următoarea acest "businessman” ciudat a apărut din nou. Sute de oameni îl aşteptau, în speranţa că îşi vor vinde hainele pe 2 monede de aur fiecare. Dar a surprins din nou: "Saptamana aceasta voi plăti 4 monede de aur pentru fiecare haină, dar numai oamenilor din oraş. Nu îmi aduceţi haine din alte oraşe. Nu o să le cumpăr. Aşadar pregătiţi-vă şi documentele. Şi nu încercaţi să mă păcăliţi, recunosc diferenta”, a adăugat el. Si... bătălia a început. Fiecare încerca să vândă primul, pentru a obţine banii, suficienţi pentru a cumpără cai şi alimente pentru lunii bune etc. A plătit 4 monede de aur pentru fiecare haină pe care a cumpărat-o, în total 5000 de haine. (investiţie săptămânala: 20.0000 de monede de aur)
Lunea următoarea tot oraşul era acolo. Poliţiştii încercau să menţină ordinea, întrucât mulţimea începuse să se agite, în speranţa că va vinde. În săptămâna anterioară avuseseră loc multe jafuri, toate având ca trofeu câte o haină. Misteriosul tip (cu excepţia zilei de luni) a apărut: "Ofer 8 monede de aur pentru o haina”, a spus el. Fiecare îşi vindea nu numai propria haină, ci şi oricare alta pe care o găsea, de la cea a bunicului până la...oricare alta. Au apărut şi oameni din oraşele vecine, încercând să îşi vândă hainele, dar nu au fost acceptate, omul voia numai haine din oraş. Şi nu a ezitat să cumpere tot. A strâns peste 10.000 de haine, plătind câte 8 monede de aur pentru fiecare. (investiţie săptămânala: 80.000 de monede de aur) În lunea următoare, oamenii au mers în piaţa centrală mai mult din curiozitate. Aproape nimeni nu mai avea o haină. Încă nu reuşiseră să afle de ce această persoană cumpără toate aceste haine. A apărut şi a oferit 20 de monede de aur pentru o haină. Dar a reuşit să strângă numai 500 de haine, de la locuitorii oraşului care nu fuseseră convinşi înainte. (investiţie săptămânala: 10.000 de monede de aur)
Se apropia iarna, vremea nu mai era frumoasă, iar oamenilor le era frig. Dar îşi vânduseră toate hainele. Furau chiar hainele turiştilor sau ale oricăror alte persoane care intrau în oraş, aşteptând să le vândă "cumparatorului nebun”. Erau născocite prea multe zvonuri şi prea multe teorii. Unii dintre ei includeau scenariul transformării oraşul lor într-un centru mondial al hainelor. Când a apărut, a oferit "100 de monede de aur pentru fiecare haina”. Dar a reuşit să cumpere numai 20 de haine, fiinda numai atâtea au reuşit să fie furate de la străini. (investiţie săptămânala: 2.000 de monede de aur) Preţul mediu de cumpărare: 6,82. Prețul "official”: 100...
Nu mai existau haine în oraş. Acest om tăcut strânsese toate hainele din oraş, plătind în total 113.050 de monede de aur. În total au fost vândute 16.570 de haine, cu un preţ mediu de 6, 82 de monede de aur pe haină. Dar preţul era stabilit la 100 de monede de aur.
În următoarele două Luni, omul a apărut din nou, oferind 100 de monede de aur pe haină, dar nu a reuşit să cumpere nici măcar una. Foarte puţini oameni aveau o haină disponibilă de vânzare. Unora dintre ei le era frică de mulţime, aşa că îşi trimiteau avocaţii să anunţe cumpărătorul: "Clientul meu îţi va vinde haina numai pentru 200 de monede de aur”. Ceilalţi 2 au cerut "500 de monede de aur, uşor negociabil”. Omul a replicat: "Imi pare rău, dar nimeni altcineva nu va oferă 100, aşa cum fac eu. De ce vindeţi la acest preţ?” Răspunsul a fost: "Nu o să permit unui speculator ca tine să îmi fure haina pe lucru de nimic. Acesta este preţul, acceptă sau pleacă. Dacă nu o vrei, voi păstra haina ani buni de zile”.
"Colectionarul de haine” era sigur: Nimeni altcineva nu îşi vinde haina. Lunea următoarea a mers în piaţa central şi a spus: "Acesta este oraşul meu, locul în care m-am născut. Iubesc toţi cetăţenii lui respectabili şi munca lor grea pentru a câştiga bani (plus multe alte porcării pentru a flata auditoriul). De aceea, vă voi vinde haine pentru 30 de monede de aur fiecare, în ciuda faptului că preţul este 100 - 500. Nebunie! Oamenii încercau să strângă banii cu orice preţ pentru a cumpără o haină. Îşi vindeau casele, făceau totul posibil, pentru a avea şansa să cumpere una din (propriile lor) haine cu un preţ cu 70% mai mic decât preţul "oficial”. Le-a permis să cumpere oricând în intervalul lunii următoare. ” Dar în fiecare zi în care veţi întârzia, voi creşte preţul cu 1 monedă de aur." A vândut 10.000 de haine, cu un preţ de 35 de monede de aur fiecare. (Venit total: 350.000 de monede de aur)
În lunea următoarea, omul nu a mai apărut. În cealaltă, de asemenea. Oamenii aveau hainele în braţe, dar degeaba, dacă nu puteau să vândă. Bineînţeles că la început, nimeni nu vindea cu reduceri. Le-au trebuit luni de zile să meargă în oraşele vecine şi să cumpere haine cu 0,1 monede de aur fiecare.
După 2 - 3 ani, încă existau oameni care cereau 20-30 de monede de aur, pentru a haină, dar fără clienţi, au rămas "răbdători”. Au început să acuze pe toată lumea, cu excepţia lor. Au acuzat orice alt străin care a mai intrat în oraşul lor, blestemau pe toţi cei care refuzau să le cumpere hainele pentru mai puţin de 15 monezi de aur, "o nimica toată, în comparaţie cu preţurile viitoare”. Ce s-a întâmplat cu ciudatul cumpărător de haine? După ce a câştigat mai mult de 230.000 de monede de aur, a donat restul hainelor oamenilor săraci din celelalte oraşe şi a plecat către alte destinaţii. Nu avea să se întoarcă curând. Iar data viitoare, va face afaceri cu altceva, proprietăți, etc.
Dumneavoastră ştiţi pe cineva care cumpără ceva pe care îl consideră scump?