Am folosit în titlu numele unui excelent film cu Jean Paul Belmondo însă întrebările sunt reale.
E inimaginabil ca nişte indivizi, care sunt plătiţi de stat să asigure ordinea şi siguranţa publică, sa îşi permita să jignească, într-un hal de nedescris, preşedintele ţării. Nici Iliescu, după crimele minerilor, nu a fost murdărit în felul în care a fost preşedintele actual al României. Câteva mii de oameni au făcut de râs, pentru totdeauna, uniforma de apărător al legii. Dacă preşedintele ţării este bălăcărit aşa, cum va fi oare tratat un profesor dintr-un colţ al ţării?
Limbajul violent folosit în Parlament sau la televiziuni a dat o idee oamenilor din stradă. Dacă ei, conducătorii ţării, folosesc un astfel de limbaj, noi de ce n-am avea voie? Când V.Ponta, şeful principalului partid de opoziţie, se adresează şefului statului numindu-l securist şi cu apelativul Base, ce pretenţie să ai de la analfabeţii în uniforme albastre care sunt intitulaţi poliţişti? Opoziţia, sindicatele şi o parte a presei incită pur şi simplu la astfel de acte, posibil şi mai "contondente", având drept motivaţie lipsa banilor în bugetul de stat, pentru salarii bugetare, pensii şi ajutoare sociale de tot felul. Principala vină o are clasa politică, cea care şi-a învăţat alegătorii că nu trebuie să facă nimic pentru a-i merge bine, doar votând un anumit partid va curge lapte şi miere pentru bugetari.
O parte din cetăţeni au ieşit din iluzia că job-ul la stat asigură salarii mari pentru muncă puţină şi şi-au croit drum în sectorul privat, însă cei mai mulţi au preferat să traiasca în iluzia că "statul" e obligat să ne dea. În plină criză, guvernanţii încearcă să explice populaţiei că s-a ajuins la fundul sacului, că salarii şi pensii mărite, fără o bază economică reala, nu pot exista. Iar populaţia nu vrea să înţeleagă şi apelează la presiuni, mitinguri şi impostură sindicală, pentru a forţa guvernul să le dea ce? Că nu mai e nimic de dat. Praful de pe tobă. Că de unde nu e, nici Dumnezeu nu dă.
Ponta, individul care face de râs numele de politician, spune că este alături de cei care încalcă legea. Nu peste mult timp, ceea ce acum încurajează se va întoarce precum un bumerang împotriva dumisale. Şi totuşi, ce învaţă tinerii, ce părere îşi fac străinii din astfel de scene? Că suntem primitivi, că n-am trecut de prima lecţie de democraţie, că nu ştim să ne respectăm funcţiile şi ordinea de drept, că în România poliţiştii sunt primii care încalcă legea, care nu respectă mecanismele şi procedurile legale. Ce respect poate să primescă un poliţist atunci când el însuşi îşi bate joc de lege? Ce se mai poate întâmpla până când să ne dăm seama că fără muncă, în special în sectorul privat, nicio ţară nu se poate dezvolta?
Statul nu este agent economic, nu are de unde să dea, altfel decât din taxele şi impozitele pe care le produce economia privată. Care economie privată ar putea, la o adică, să-şi ia lumea în cap, să plece în alte ţări, să ne lase singuri, un popor de asistaţi social pe care nu are cine să-l mai asiste!
Protestul poliţiştilor şi-a atins ţinta: putem să nu respectăm legea, nu ni se întâmplă nimic. Oare, până când?