Lecţia lui 2012 - un exerciţiu de memorie.

 Ca atâţia alţii dintre politicienii condamnaţi în România, Liviu Dragnea se priveşte ca pe o victimă inocentă a unor judecători indiferenţi la vocea dreptăţii. Verdictul de primă instanţă este un atac împotriva unui om onest, dar şi împotriva democraţiei înseşi, în măsura în care eforturile dubioase şi ilegale ale domnului Dragnea de a mobiliza alegătorii la referendumul de suspendare din 2012 au reprezentat o tentativă de stimulare a simţului civic.

Asemeni altor colegi din administraţia lui Victor Ponta, domnul Dragnea,cel care a imaginat şi memorabila schemă ratată a descentralizării, pare lovit de o suspectă amnezie. Evenimentele din vara lui 2012, ce au urmat debarcării cabinetului Ungureanu, sunt îndepărtate şi dificil de interpretat. Un exerciţiu modest de memorie este, poate, un remediu pentru domnia sa, spre a restabili contextul în care acţiunile de la referendum au avut loc, cu trei ani în urmă.

În vara lui 2012, România lui Victor Ponta şi Crin Antonescu a ilustrat, cu fidelitate şi energie, modelul de puci constituţional consacrat de Viktor Orban în Ungaria vecină. O majoritate parlamentară a încercat să elimine toate pârghiile legale care îi limitau autoritatea absolută. Ca şi în Ungaria, ţelul vizat era introducerea unui regim politic care să videze de conţinut principiile statului de drept. Politica constituţională a USL a fost îndreptată, frontal, împotriva domniei legii şi a instituţiilor care aveau menirea menirea de a –l proteja pe cetăţean împotriva arbitrariului statului însuşi.

De aceea, atacul din vara lui 2012, atac în economia căruia Liviu Dragnea a jucat un rol central, a fost imaginat ca o strategie de decapitare instituţională- maniera în care Avocatul Poporului a fost neutralizat şi actele normative care lipseau de competenţă Curtea Constituţională nu sunt accidente, ci expresia unei viziuni despre cucerirea puterii în stat. Ordonanţele de urgenţă ( al căror abuz, în opoziţie fiind, fusese denunţat de USL ) au devenit instrumentul prin excelenţă al acestui demers juridico- politic. Castrarea ICR s-a realizat printr-o asemenea ordonanţă de urgenţă, iar acest detaliu merită reamintit compatrioţilor noştri loviţi de amnezie subită.

Schimbarea regimului juridic al referendumului şi presiunea statului exercitată asupra electoratului, spre a atinge pragul de voturi necesare, se cer văzute pe acest fundal. Expertiza domnului Dragnea era indispensabilă USL. Judeţul domniei sale, Teleorman, se distinsese, tradiţional, prin tradiţia de impresionantă conştiinţă civică. România întreagă a beneficiat, în 2012, de capacitatea de organizare şi de mobilizare a lui Liviu Dragnea.

Miza puciului din vara lui 2012 a fost una eminamente instituţională. Obiectivul asumat de USL a fost acela de a impune un nou regim constituţional, întemeiat pe supremaţia majorităţii parlamentare. Toate organele independente şi de echilibru din stat au fost supuse acestei ofensive menite să le slăbească , fatal. Lectura instanţelor europene a fost lipsită de ambiguitate: evenimentele din vara lui 2012 au însemnat un regres în termenii consolidării democratice. Involuţia legală a fost una dramatică, slăbind fibra însăşi a statului de drept.

Ceea ce vara lui 2012 a pus în discuţie a fost însuşi setul de valori pe care se clădeşte democraţia constituţională.Alternativa la transparenţă şi independenţa justiţiei va fi, invariabil, corupţia şi arbitrariul guvernării. Lecţia de atunci merită reţinută, ca un antidot la uitarea programată şi la manipularea mediatică.
 sursa:contributors.ro