Oraşul Turnu Măgurele are numeroase legături cu personalităţi ale României şi chiar ale lumii. Una dintre acestea este Hariclea Darclee, probabil cea mai mare cântăreaţa de operă din România. Supranumită "privighetoarea Carpaţilor", ea a dus faima României în toată lumea. În plină efervescenţă culturală a Belle Epoque, de la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, presa internaţională s-a întrecut în superlative la adresa unei românce născute la Brăila, descendentă a unor familii de greci şi armeni. „Privighetoarea Carpaţilor”, „vocea începutului de secol”, „măiastra pasăre de basm” - sunt doar câteva dintre formulele de adoraţie găsite de melomanii timpului său.
Viitoarea artistă s-a născut în 1860. Tatăl, negustorul grec Ion Haricli, era originar din Turnu Măgurele şi provenea dintr-o familie atât de înstărită, încât, în timpul războiului de independenţa, în 1877, una dintre casele sale a fost aleasa ca reşedinţă de împăratul rus Alexandru al III-lea, pe perioada cât acesta a stat în România. Hariclea a dovedit de mică înclinaţie pentru muzică. Primele lecţii de pian le-a primit de la mama sa, ulterior familia angajându-i o profesoară. A fost apoi trimisă să studieze la Bucureşti, desavarsindu-şi pregătirea la Conservatorul din Paris. La 28 de ani a debutat la Opera din Paris, iar doi ani mai târziu cânta la opera din Milano. Aici, pe cea mai mare scenă de operă a lumii, Hariclea Darclee avea să cânte de 116 ori, performanţă greu de egalat de un artist ne-italian, atât în acele vremuri cât şi în anii care au urmat. Între anii 1893 şi 1910, Haricea Darclee a încântat publicul cu vocea sa unică pe cele mai prestigioase scene ale lumii – Paris, Berlin, Florenţa, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York, Moscova. Marele Puccini a scris o arie special pentru ea. Fascinat de glasul ei, compozitorul Puccini i-a dedicat opera Tosca, solicitându-i să interpreteze rolul titular.
Marea soprană a revenit în ţară în septembrie 1936, cu intenţia de a înfiinţa o şcoală românească de canto sau de a obţine un post didactic în cadrul Conservatorului Bucureşti. Compatrioţii săi i-au refuzat, însă, aceste ultime dorinţe. Fosta glorie a scenei mondiale avea să se stingă din viaţă în 1939, atât de săracă, încât cheltuielile de înmormântare au fost suportate de Ambasada Italiei. Oraşul Turnu Măgurele trebuie să facă ceva să onoreze memoria acestei mari cântăreţe. Propunem ca cinematograful Flacăra, rămas cu acest nume comunist, să preia numele sopranei care a trăit un timp şi la Turnu Măgurele. Poate Primăria Turnu ia în seama şi aşa ceva, pentru că ar fi frumos.