Curiosul caz al lui L.Dragnea: nu demisionează, ca şi alţi miniştri pesedisti, decât după ce-i va pune DNA cătuşe!

Recentele scandaluri din spaţiul public, referitoare la arestarea lui Darius Vâlcov, ministru de finanţe demisionar ( joi a fost trimis în arest la domiciliu), şi rămânerea în libertate a "socâtelui opărit" Dan Şova, ne-au reamintit că pesediştii n-au un minim respect fată de români. Miniştrii pesedisti, până ce DNA-ul nu i-a încătuşat sau n-au fost condamnaţi definitiv de către instanţele de judecată, n-au părăsit funcţia de ministru. Demisia nu este considerată de către liderii PSD ca un gest de onoare, de respect faţă de popor, de respect pentru imaginea României în lume. Pentru ei demisia este un moft perimat. Tupeul şi nesimţirea sunt valorile lor morale.  

Un caz flagrant este cel al lui  Liviu Dragnea, baronul de Teleorman, care tot timpul s-a comportat trufaş în spaţiul public, arătându-ni-se ca un fel de Ahile scufundat în apa Styxului fără a avea vulnerabil vreun călcâi. Lui Dragnea ceasul nu i-a sunat la DNA de la fraudarea fondurilor europene gestionate cât a fost preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman, ci de la referendumul de demitere a lui Băsescu din iulie 2012.
Asumându-şi în faţa conducerii superioare a PSD-ului rolul de organizator şi supraveghetor al referendumului, Dragnea a pus la cale o mare fraudă electorală. Numai că frauda n-a fost suficient de mare ca să-l bată pe Băsescu, aşa că toată mârşăvia pusă la cale a intrat în malaxorul DNA care a adunat suficiente probe care să-l dovedească pe Dragnea de instigator la fraudă şi să-l trimită în judecată.
     După recenta audiere în dosarul său a premierului Victor Ponta şi ministrului Apărării, Mircea Duşa, pe post de martori, verva şi fudulia lui Dragnea s-au diminuat periculos de demoralizator. Firesc ar fi fost ca şi Liviu Dragnea să fi demisionat din funcţia de vicepremier imediat ce a fost trimis în judecată. N-a făcut-o pentru că, un asemenea individ n-are pic de onoare.