Întârzierile salariale de la Donau Chem nu mai sunt ceva excepţional, ele au ajuns sa reprezinte normalitatea. Pur şi simplu nu se mai ştie ce şi cum, incertitudinea fiind la ordinea zilei. Cel mai bogat român a promis că, de Sfintele Sărbători Pascale, angajaţii Donau Chem vor fii cu banii la zi, numai că nu se întrevede o aşa minune. Deşi îngrăşămintele se vând atât de bine încât combinatul face faţă cu greu cererii, bani pentru salarii nu sunt. Muncitorii sunt copleşiţi de atâtea probleme şi parcă nu mai au nici puterea să mai protesteze. Niculae şi conducerea combinatului i-au umilit şi batjocorit mai rău ca pe nişte animale, fără pic de înţelegere, de parcă ar fi stane de piatră.
Salariaţii combinatului nu valorează nimic pentru nişte parveniţi ai acestor vremuri tulburi, care ne arată că sunt lipsiti de orice valori umane. Dacă în primele zile ale săptămânii nu se dau banii, e de aşteptat ca muncitorii să protesteze, în speranţa că îşi vor primi drepturile salariale. Vicepremierul, primarul şi parlamentarii fac afaceri cu Niculae sau au tot felul de înţelegeri, însă nu reusesc nimic pentru binele angajatilor. Nu ne referim la locuri de muncă, dar măcar o vorbă bună, pentru că Niculae trebuie să asculte de autorităţi. Dacă era interesul jupânilor, atunci făceau tot posibilul, aşa, Dumnezeu cu mila.
Sa va ierte D-zeu ca prea sunteti asa cum sunteti.