Mioara Dumitrescu, femeia de 49 de ani din Turnu-Măgurele, bolnavă de cancer, care a dat în judecată autorităţile statului pentru că i-au întrerupt tratamentul cu medicamentul Avastin, a încetat din viaţă. Cei de la Ministerul Sănătăţii şi de la CNAS se pot felicita, au economist o groază de bani ( tratamentul femeii costa 3 000 de dolari pe lună). "O viaţă de om nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viaţă", spunea Andre Malraux. Pentru guvernanti nu inseamna nimic, pentru cei din familie, dispariţia sa la această vârsta, înseamnă foarte mult. Soţul Mioarei, George Dumitrescu, a făcut totul ( a vândut aproape tot ce a avut) pentru a salva viaţa femeii iubite.
Din păcate, Guvernul României are nevoie de noi morţi, pentru că, probabil, consumăm multe resurse şi nu mai pot ei fura atât de mult. Din informaţiile noastre, George Dumitrescu este rudă cu Marian Fiscuci, patron la Teldrum şi Proinvest, firmele de casă ale lui L.Dragnea. Ne întrebăm cum de n-a reuşit vicepremierul României să obţină fonduri pentru acest caz? Dacă nici pentru o persoană apropiată n-a făcut nimic, pentru noi, ceilalţi, oare ce face? Evident că nimic. Îşi umplu buzunarele cu bani şi uită de unde au plecat. Dragnea este exemplul tipic pentru acest lucru. Câştigarea procesului intentat statului român, pentru a i se finanţa tratamentul cu Avastin, nu i-a prelungit viaţa Mioarei Dumitrescu.
