Continuăm să punem în discuţie bătaia de joc din Piaţa Municipală, pentru ca primarul să nu spună că nu ne ocupăm de problemele oraşului şi că avem, din senin, ceva cu dumnealui. Toţi am fost în piaţă, aşa că nu este greu să înţelegem adevărul, numai dacă avem alt interes. După cum ştiţi şi după cum se vede şi în fotografie, primele mese, cele mai bune, sunt ocupate de "producătorii" de la oraş. Tăranilor le rămân ultimele mese, sau, dacă au noroc, unele pe la mijloc, nicidecum în faţă.
Un cititor, care pare să fie bine informat, ne trage de urechi, puţin spus, şi ne demonstrează, culmea!, că avem dreptate. Dumnealui spune că în piaţă sunt 124 de mese şi că nu sunt toate ocupate, ţărănii preferând să vândă în picioarele clientului, făcând un comerţ necivilizat şi neigienic. Să vinzi dumneata de la masa 120 în sus şi să ne spui şi nouă cât de bine îţi merge. Cititorul nostru mai spune că nu pot să fie toţi în faţă şi că ţăranului, chiar dacă îi oferi o masă gratis, refuză. Producătorii de la oraş au ocupat mesele din faţă, ţăranii fiind forţaţi să meargă în spatele halei sau să vândă în afara halei, în picioarele clienţilor. Producătorii de la primele mese, oare de ce îşi expun marfa pe lădiţe până în picioarele clienţilor?
Aceeaşi problemă este şi la Central, ţăranii sunt obligaţi să vândă pe jos şi sunt goniţi de poliţişti, pentru că Mohanu le-a făcut piaţa de la G-uri, unde clienţii sunt foarte puţini. De ce "producătorii" de la oraş beneficiază de celebrele tarabe, iar ţăranii sunt umiliţi? Dacă ţăranii ar avea tupeu, ar trebui să îşi pună o lădiţă în faţa tarabelor, care s-au întins de nu mai ai pe unde să treci, şi să vândă. Tăranul are bun simt, el vrea să câştige un ban cinstit pe munca sa, dar, din păcate, nu are un primar care să îi asigure un loc civilizat, unde să vândă. Tărănii sunt marginalizaţi, degeaba se dă Mohanu drept apărătorul lor. Producătorii de la oraş fac comerţ în toată regula, iar evaziunea este la cote mari. Piaţa nu este pentru acest comerţ, ci pentru adevăraţii producători.
Cine să vrea să rezolve această problemă, când primarul este direct interesat să se întâmple aşa şi nu cum este normal? Tot oraşul are de pierdut din această situatie, fiindcă producătorii de la oraş sunt intermediari şi măresc preţul. Cu asemenea practici, doar Mohanu şi gaşca lui câştigă de 16 ani şi nu se mai satură.
