Pericolul Social (Democrat)

Un om care a omorât cu apă și săpun zeci de mii de oameni nu-i un pericol social. Așa crede justiția română, lăsându-l să umble creanga pe cel care a convins zeci de directori de spitale să-i cumpere poșircile mortale, având spatele acoperit în parlament.

Dacă luăm de bună cifra de 50.000 de victime ale infecțiilor nosocomiale, Condrea a ucis mai mult decât toți criminalii din România la un loc, începând cu anul 1989, (500 de omucideri pe an x 26 de ani fac abia 13.000 de morți, hai, rotunjit la 15.000, ca să nu-i uităm pe criminalii cu epoleți ai lui Ceașcă și Iliescu, de la Revoluție).

Dar asta nu-l făcea un pericol social în ochii autorităților.

Oare autoritățile sunt nebune? Nicidecum, ele reflectă doar mentalitatea și starea de spirit a poporului care le-a proptit în scaune. Ați auzit de vreun primar care să nu fie reales din cauză că are probleme cu legea? Televiziunile se mirau tâmp că unul de prin Baia Mare a câștigat, deși era în închisoare. Formularea corectă era: a câștigat fiindcă era în închisoare. Mirarea poate fi, cel mult, că asta s-a întâmplat în Baia Mare, nu numai în Craiova sau Teleorman.

După 26 de ani, dragostea de pesedeu e mai mare ca oricând. După avalanșa de infractori (chiar la moțul partidului, din toți cei șapte președinți cât a avut PSD/FSN/CumDracuS-oMaiFiNumit, cinci sunt indivizi penali: Iliescu, Năstase, Plumb, Ponta, Dragnea; doar Gherman și Geoană n-au dosare penale, probabil că vârsta avansată a unuia și IQ-ul puțin al ambilor i-au ferit cumva de tentații), după mineriade, șomaj, umilințe, tot la patru ani, românul se scoală duminica dimineața din vomă și merge să voteze. PSD, desigur, inclusiv în varianta soft numită PNL sau în cea cretinoidă, ALDE/UNPR

Să ținem seama că, față de 1990, au intervenit câteva lucruri noi, care ar fi trebuit – în teorie – să stingă dragostea de PSD a românului:

1. Au apărut internetul, Facebook-ul și alte trufandale tehnologice care au oferit posibilități de informare și comunicare fără precedent.

2. Vreo 3-4 milioane de români sunt plecați în occident, la muncă sau studii.

3. România a fost aburcată de voie, de nevoie, în NATO și UE.

Dacă, după toate acestea, românul continuă să-i fie mai fidel lui Iliescu decât nevestei și îl ustură grija de soarta pesedeului mai mult decât de cea a propriilor copii, înseamnă că problema trece dincolo de politică, având rădăcini în sociologie, psiho(pato)logie, dacă nu cumva și în biologie. Care o fi farmecul discret al pesediei care face ca un popor fără înclinații criminale intrinseci să prefere constant infractori, timp de peste un sfert de secol?

În această condiții, sigla PSD mi se pare mai actuală ca oricând: Pericolul Social (Democrat).

N.D. (dar nu matematicianul)

sursa: kmkz.ro