Am încercat, ieri, să caut o ușă normală, de interior, pentru casă. "Să n-ajungi ca Păcală, să umbi cu ea în spinare", mi-a "urat" un amic. Nicio șansă.
Trecând pragul magazinelor am aflat că dacă nu vrei să cumperi ușa clasică, din furnir de stejar, de la Dedeman sau la Brico Depot, nu de alta dar materialul pare mai degraba folie de plastic (asa aratau doua trei modele pe care le-am vazut), și ai vrea să găsești o variantă tot simplă, dar din furnir decent, la un preț bun, trebuie să-ți pui pofta în cui.
„Valea cascadelor”, zona din Capitală unde găsești de regulă prețuri mici, de producător, a fost invadată de uși poloneze și chinezești, cele mai accesibile ca preț, însă cu modele care mai de care mai complicate.
Vânzătoarele te privesc ciudat dacă spui că vrei o ușa simplă. Păi, scuze, dar nu mai sunt la modă. În plus, dacă vrei un preț decent, iarăși nu mai ești în trend. Majoritatea românilor caută acum uși trainice, din lemn masiv, eventual pal stratificat, eventual care să dureze veșnic. Nu contează cât costă, important este să fie "durabilă", de parcă am trăi într-o țară bântuită de uragane sau am fi invadați de hoți sau ne-am pregăti să le lăsăm urmașilor, urmașilor noștri. Nu, dar acum sincer, nu-i frumos să te lauzi la prieteni ca te-ai blindat ca la carte si n-ai luat o gioarsa care se gaseste pe toate drumurile?
Undeva, dosite, găsești și ușile simple, destul de decente, cu un cost de circa 100 de euro, cu montajul inclus. Cam mult, dacă ar fi să schimbi toate ușile, într-un apartament sau chiar o garsonieră.
Iar dacă vei căuta ușa clasica de baie, cu un ochi de geam, prin care vezi lumina aprinsă, ca să știi daca e „ocupat” sau nu, asta chiar că a disparut. A apărut surata ei din lemn masiv, cu decupaje-arabesc și frânturi de sticlă presărate pe ici pe colo. Este micuță, îngustă, ca pentru baie, deh, dar prețul urcă, normal, peste cel al ușii simple. În condițiile în care, oricum, nu este ce-ți trebuie.
După ore de căutări rămâi uimit că în România, mama desfrișărilor, regina esențelor de lemn scumpe trimise la export, nu s-a găsit un român întreprinzător care să ia o bucată de placaj, pe care să lipească una de furnir, să le așeze într-un toc, și să pună ușa pe piață la un preț decent.
sursa: evz.ro
