Poezia lui Celentano a stârnit reacții incredibile în mediul virtual. Versurile au fost compuse și citite de actorul Adrian Văncică, în Las Fierbinți, ediția specială dedicată zilei de 1 Decembrie.
Poezia lui Celentano a făcut senzație pe Facebook. În mai puțin de o oră, poezia cu mesaj sărea de 15.000 de share-uri. La miezul nopții. Oamenii comentau: am plâns când m-am uitat, potrivit paginademedia.ro. „Am primit telefoane din țară și multe mesaje din afară”, a spus actorul pentru aceeași sursă. „Și de la tineri care au crescut fără părinți. Sunt mesaje care te mișcă”, a continuat actorul.
Poezia lui Celentano a ajuns la inimile românilor
Într-un timp foarte scurt, Adrian Văncică a primit sute de comentarii, în care fanii îi spuneau cât de emoționați sunt după ce au citit poezia scris de Celentano.
Poezia, în continuare:
„Românie, țara mea
Astăzi, este ziua ta
La mulți ani, să fii frumoasă
Îmi pun sufletul pe masă
La mulți ani, cu sănătate
Ți le zic, cu drag, pe toate
Eu n-am flori, tu n-ai bomboane
Ai oameni prin tomberoane
Ce ai fost și ce-ai ajuns
Că dau veselia-n plâns
Nu zic vorbe într-o doară
Nu e românaș în țară
Să nu aibă un văr, un frate
La muncă, în străinătate
Facem alte țări frumoase
Construim la alții case
Cât le îngrijim bătrânii
Aici, ne mănâncă câinii
Românii își lasă copiii acasă
Să pună o pâine pe masă
Și-i văd o lună pe vară
Atunci când se întorc în țară
Drumul ăsta nu-i ușor
Te usuci încet, de dor
Anglia, Italia,
Cei mai mulți în Spania
Ne-a bătut Albania
Că nici fotbal nu mai știm
Peste minge noi sărim
De ea zici că aproape fugim.
Vai de tine, vai de noi
Asta e, ăștia suntem
Noi, la supărare, bem
Europa ne cam ține la perete
Avem servicii mult prea secrete
Deși nu-s autostrăzi
La permise-s cozi de cozi
Mulți se chinuie de foame
Avem mai puține mame
De pădure, ce să spun
Că pădurea zici că-i drum
Școala e pe arătură
Se face pe scurtătură.
Gimnastică nu mai avem
Aia e, atât putem.
Nu mai face nimeni bârna
Nu mai strigă nimeni sârma.
Sănătatea nu-ți mai spun
Moare pacientu-n drum
Doctorii, precum se știe,
Sunt plecați în pribegie
Cei ce fură milioane
Au costume și sutane
De-ai trecut prin pușcărie
Nu-i rușine, e mândrie
Vai de tine, vai de noi
Asta e, ăștia suntem
Noi, la supărare, bem
Românie, țara mea, astăzi este ziua ta
Și în loc de o urare
Din pieptuțul meu de dac
Am să strig în gura mare
Iartă-mă că nu mai fac
Nu-i mai las să te mai fure
Nu-i mai las să te înjure
Nu-i mai las să-și bată joc
Și de-o fi, ți-i trec prin foc
Sper că în a mea viață
Să te văd din nou în față
În față pe harta lumii, la-mpărțeală cu jupânii
Asta e, ăștia suntem
Noi, la bucurie, bem
Și-ți mai spun, nu mă feresc
Românie, te iubesc”
sursa: libertatea.ro
Adrian Văncică este actor la Teatrul „Nottara“. Joacă în șapte spectacole, dar cei mai mulți îl știu drept Celentano, bețivul din serialul Las Fierbinți, difuzat la PRO TV.
Omul din spatele lui Celentano datează din 1977. S-a născut la Târgoviște. „Oraș cu istorie. Vlad Țepeș, l-am împușcat pe Ceaușescu acolo. La Revoluție, eu eram în clasa a șaptea, un copil. Când l-au omorât pe Ceaușescu, lumea a ieșit pe străzi, dar pe mine m-au ținut în casă. Doar taică-meu s-a dus, eu n-am avut voie.“
Primii șapte ani de la curte
„Tata a fost maistru în construcții, iar mama tehnician nu știu de care. Se ocupau și ei cu ceva. În primii șapte ani am stat la țară, la bunică-mea, lângă Târgoviște, într-o zonă cu sârbi, deși ei vorbeau bulgărește. Acum, eu habar n-am de ce le spuneam așa, dar lumea îi știa de sârbi. Oameni muncitori în timpul zilei, dar seara se puneau în cap. Femeile ieșeau la poartă, mâncau semințe, iar bărbații pileau la alcoolice. Ce dracu’ să facă? Noi n-am avut capre, vaci. Am avut porci și rațe. Știu ce-nseamnă să te plimbi dintr-o curte în alta, la joacă, că ăla are leagănul mai frumos, că ăla îl are nu știu cum, dar știu și cum e s-o mături. Când îi aud acum pe unii că ar vrea o casă la țară, le zic că e frumos, dar trebuie să vopsească gardul, să dea cu mătura dimineața și seara, să ude legumele.“
Scriitor de matematică și erou romantic
„Eram haiosul clasei. M-am scos de multe ori cu chestia asta. Făceam tot felul de invenții. Eu am terminat liceul de matematică-fizică. M-am dus acolo cu gașca din generală. Au dat toți la liceul ăla și am plecat cu ei. După ce am intrat, am lăsat pe planul doi matematica și fizica. Matematica de-a opta semăna cu aia de-a noua, dar dintr-a zecea încolo a început să se complice treaba, cu limite, cu derivate. Eu făceam compuneri ca să trec. Profesoara mea de fizică, Carmen Trandafir, mi-a zis că are și-acum o compunere de-a mea vizavi de niște acțiuni care se întâmplau într-un atom. Se schimbase protonul, electronii nu mai știau ce să facă. Făceam tot felul de chestii de astea. Și la chimie am avut o profesoară senzațională, care m-a înțeles. Eu n-am fost strălucit la chimie. Când dădeam lucrare, scriam numele, subiectele și ea venea lângă mine și-mi zicea: «Scrie și tu măcar până în josul paginii, rezolvă ceva». Da, doamnă, gata, se rezolvă! În față, colega mea Dana mă lăsa să fac treaba și aia era. Bac-ul l-am luat cu 110%, ca să vedeți câtă matematică știu. Nu pot să spun povestea examenului la mate, de la bacalaureat, pentru că profesoara încă mai predă. Dar n-am dat sport. Am avut de ales între sport și astronomie, unde era un manual subțirel. Două-trei constelații, praful de stele, meteoriți, comete. Imediat l-am învățat. L-am citit și l-am ținut minte, mai ușor decât s-alerg. La română era altceva. Eu am fost și sunt un mare fan Eminescu. Citeam, îmi plăceau lucrurile astea, mă lansam în tot felul de discuții cu profesorul în timpul orei. Am avut și eu punctele mele forte. Am și scris. În facultate am intrat cu o poezie de-a mea. Se chema «Albastru». Nu o mai știu, dar suna cam așa: «Dacă el ar fi visat albastru, ea i-ar fi dăruit albastru / Dacă ea și-ar fi dorit albastru, atunci el nu știu ce» și într-un final iubirea lor a murit înecată într-o mare de albastru. O chestie de asta de iubire. Păi, la optișpe ani, când am dat la facultate, aveam față de erou romantic, nu ce-am ajuns acum, regele bețivilor. Așa am intrat eu, pe romantic, pe perspectiva interpretării unor îndrăgostiți, unor neînțeleși. N-a fost să fie cu eroul.“
Apt-necombatant
„Armata n-am făcut-o. În perioada aia mă străduiam să-mi găsesc loc într-un teatru. Veneau de la comisariat la mama acasă, dar le spunea ce-am învățat-o, că nu știe nimic de mine, că am fugit de-acasă. Într-un final, am avut bunăvoință de la un vecin medic, care mi-a descoperit o problemă la ochi, că nu pot să țin pușca și că sunt apt-necombatant. Am livretul acasă. Deci, în timp de război, ori curăț cartofi, ori fac pe Celentano la trupe, să le măresc moralul.“
A vrut să se facă Sergiu Nicolaescu
„Am fost la un casting la un film de-al lui, dar nu l-am luat, bineînțeles. Nici nu mai știu cum se numea, era cu soldați. Dar, când eram în clasa a patra, a trebuit să facem o compunere cu tema «Ce vrei să te faci când vei fi mare». Țin minte foarte bine că am scris că vreau să mă fac actor, nu știu de ce. Și exemplele pe care le-am dat eu, la mintea mea de-atunci, erau trei: Amza Pelea, Florin Piersic și Sergiu Nicolaescu.“
Fuga în Coreea
„Am stat un an în Coreea de Sud, prin 2002-2003, când era Campionatul Mondial. Terminasem facultatea, deja jucam în două spectacole. Îmblânzirea scorpiei, la «Bulandra», într-o distribuție excepțională, și O noapte furtunoasă, la Comedie, foarte mișto și-acolo. Pe atunci munceam foarte mult pe foarte puțin, cum sunt și acum banii pentru un debutant. Că așa e. O perioadă destul de lungă în care tu trebuie să ai răbdare. Asta-i foarte greu și ar trebui să înțeleagă cei mai tineri. Nu dau sfaturi, dar trebuie să ai răbdare și încredere. Îmi povestea cineva care are o agenție de casting că ăștia tineri nu mai vin la casting-uri. Dar circuitul ăsta e. Problema e dacă nu iei două din zece sau unul din zece. Dacă nu iei opt și iei două, așa-i normal. Nu înseamnă că nu ești talentat dacă nu te-au oprit. Poate nu te potrivești ca moacă. Regizorul alege pe tipologii. Mic și gras, urât și chel, el are în cap tot ansamblul, dar asta nu înseamnă că tu ai dat-o-n bară. Dacă aș povesti câte filme n-am făcut că n-am luat casting-ul, ne-apucă dimineața. În urma unei audiții, am plecat în Coreea, într-un parc de distracții de lângă Seul. Pe lângă ce au făcut coreenii acolo, Disneylandul din Paris pare înghesuit și meschin. A fost o experiență minunată, am trăit într-o poveste. Am făcut clovnerie, jonglerie, show-uri de stradă, statui, am cântat, am dansat, o grămadă de prostii, tot ce se putea face cu fața, pentru că eram european. În toate mascotele cu capete de pluș erau coreeni. Pentru mine a fost fantastic ca un an, din februarie până în ianuarie următor, să n-am griji de astea, unde dorm, ce mănânc. Copilăream. Am plecat pe un contract de 850 de dolari pe lună, fără să trebuiască să plătesc masă și casă. În lunile de vară, cu overtime, ajungeam și la 1.400 de dolari. Din primele salarii, ăștia de la firmă mi-au oprit o garanție. Atunci eram revoltat, dar mi-a prins bine, că acasă m-am întors doar cu suma aia din garanție, plus ultimul salariu. Coreeană n-am învățat, deși limba nu e grea. Oricum, diferențele sunt colosale. La ei, în basme, zmeul este înalt, blond și cu ochi albaștri, că ei sunt toți mici, bruneți și cu ochi căprui. Acolo am văzut autostrăzi crescând cu ochii. Ei, în momentul în care cad din picioare de oboseală, muncesc în continuare, iar când simt că mai au puțin și mor, muncesc în continuare. Așa sunt ei. Coreenii nu-i iubesc deloc pe japonezi și nici pe americani foarte tare. Cât am stat acolo, doi soldați americani au dat cu jeep-ul peste două tipe, cum a fost la noi cu Teo Peter. Dar la ei, în semn de protest, au ieșit în stradă 50-60 de mii de coreeni, cu lumânări aprinse, au blocat Seulul. Am avut de multe ori momente în care intram într-un pub, să beau o bere cu prietenii, și eram acostat imediat: «Ești american?», cu ură în priviri.“
Meșterul
Înainte de Celentano, Adrian Văncică a dirijat o echipă de meșteri la o emisiune de amenajări interioare. „Băiatul care prezenta inițial emisiunea i-a lăsat pe producători cu curu-n baltă. A făcut două-trei emisiuni și n-a mai fost de găsit. Am primit telefon la ora unu noaptea. Eram în perioada în care aveam telefonul deschis și noaptea, încă nu-mi permiteam să zic că mi-e somn și mă culc, îmi închid telefonul. Acolo eram domnul inginer. Acum, eu știu să dau cu gura și să iau la belengher o echipă de meșteri. Îmi dau seama când mă trag în piept, îmi dau seama când încerci să mă faci. Bine, în general, mi-au lucrat băieții, ăia de la emisiune. Erau, săracii, terorizați de-atunci. Stând între ei și auzindu-le glumele și vorbind despre lucrări, ce tâmpenii au făcut, cum au ars ei proprietarii, am învățat, știu. La Celentano m-am bucurat foarte mult că el e zugrav, am venit și eu cu ce mai știam.“
Regele bețivilor din România
„Când m-am apucat de rolul ăsta, Celentano, am stat să mă uit la filme, nu neapărat românești, să văd care sunt reperele la jucat bețivi. Cred că secretul, atunci când faci un bețiv, e să îi iei apărarea foarte tare. Bețivul nu zice niciodată despre el că e bețiv. Atenție! Celentano e bețiv, nu alcoolic. Un alcoolic nu poate să bea cât Celentano. Principalul e ca atunci când ești beat să n-arăți că ești beat. Te concentrezi să nu pari beat. Până la urmă, eu nu joc beția, cât pe unul beat care se străduiește să nu fie beat. Când sunt la teatru, am o problemă cu Celentano. Dar știi cât durează? Zece minute, în care oamenii așteaptă să bag niște fețe, apoi se obișnuiesc. În Zeul măcelului sau în Metoda, două spectacole în care joc la «Nottara», au venit unii chitiți să vadă dacă mă scap în Celentano vreun pic. Nu s-a întâmplat lucrul ăsta și au fost fericiți. În film, cel mai greu mi s-a părut episodul în care am fost treaz. A înnebunit lumea. «Dacă îl mai văd vreodată pe ăsta treaz, nu mă mai uit!», zicea lumea pe Facebook. Eu îl făcusem două sezoane jumate pe Celentano beat și deodată, pac, Celentano era treaz. Nu știam cum să fac.“
Notorietatea lui Celentano
E ușor să te apuci de băut în țara asta, dar să fii bețiv celebru în România e foarte greu. „Nu e fiță, dar evit contactul direct, pentru că oamenii se întind. Devenim prieteni. Și dacă devenim prieteni, trebuie să și bem împreună. La Constanța n-am scăpat de unul care m-a văzut și voia să ne pupăm și să nu știu ce. A sunat la un prieten de-al lui, să-i zic eu «La mulți ani!» Îmi zic unii: «Bagă privirea aia a ta, fă tu ca tine, așa!» Prietene, stai, lasă-mă puțin! Lumea e dezamăgită. Mai sunt unii care-mi spun: «Hai să facem amândoi ca cerbul!» Băi, eu te înțeleg că ți-a plăcut episodul ăla, dar vrei să facem o poză sau nu? Că eu pot să și plec, nu e nici o problemă. Dar hai să mă bucur de ce mi se întâmplă acum. Nu mă vait. Sunt atâția actori pe care nu-i știe lumea în nici un fel. Oi vedea eu, într-un final, dacă Celentano mi-a făcut mai mult rău decât bine.“
Noi am fost printre ultimele generații care s-au mai întâlnit cu sticla de vin
„Nu cred că m-am îmbătat niciodată să nu mai țin minte ce-am făcut. Când simt c-am luat-o pe ulei, mă duc și mă culc, la revedere! În studenție mai stăteam cu băieții, că noi am fost printre ultimele generații care s-au mai întâlnit cu sticla de vin. După noi au venit ăștilalți, cu alte probleme.“
Din umor se câștigă bine, pentru că oamenii vor să se distreze
„Concediul mi l-am făcut în Grecia, dar nu cred că trebuie să câștigi foarte mult ca să-ți faci un concediu acolo. Dacă ești băiat cu cap și îți pui un ban deoparte, poți să-ți faci liniștit o vacanță în Grecia. Din umor se câștigă bine, pentru că oamenii vor să se distreze. S-au și săturat de politică. Perioada aia de nebunie a politicului s-a cam dus. La teatru, eu am șapte spectacole. Când îmi chem prietenii și le spun că am un spectacol nou, prima întrebare este: «Comedie?» Atenție, ăștia sunt consumatori de teatru. Bă, te chem să vezi o poveste mișto, să vezi un spectacol bun. «OK, am înțeles, dar e comedie?»“
Discurs pentru premiile Oscar
„În cazul în care voi lua Oscarul, vreau să le mulțumesc celor care nu m-au luat în filmele lor, pentru că am avut timp liber să pregătesc rolul pentru care am luat Oscarul.“
Mesaj de la Celentano pentru bețivi
„Nu vă opriți, dar să fiți sănătoși. Și să nu mai stricați vinul cu apă! În Africa sunt oameni care suferă de sete. Gândiți-vă la ei când irosiți apa în băutură!“
sursa: kmkz.ro