Comoara - poveste cu învăţăminte

Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. "Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.
 
 Şi iată,  porni la drum. Şi merse  ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el, reuşi să o străbată până la capăt.
 
 Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl făceau cei doi tovarăşi de drum.
 
 Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întreba Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.
 
 Apoi, cei patru ajunsera, în final, în deşert, unde se întâlni cu Cămila."Esti numită oaia desertului” îi spuse Petru acesteia."Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în căutarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcara pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.
 
 Cei cinci ajung, în cele din urmă, lângă ocean, unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. "Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.
 
 Valurile puternice aproape că îi îneca, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.
 
 Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: "Felicitari, aţi găsit comoară.”
 
 "Unde este?” exclamă toţi surprinşi.
 
 "Impreuna aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”
 
 Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!...Si, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!
 
 Morală
 
 Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de a imparti” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristetiile lor - de "altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de sprijin şi grija- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.
 
 Un proverb japonez spune astfel: "Cand caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: "Dime con quien andas y te dîre quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, că să îţi spun cine esti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune. Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.