Preturile cresc. Le controleaza cineva?

  Economistul britanic Arthur Cecil Pigou, copios citat in cartile lui Keynes, pleda pentru un control al preturilor, astfel incat operatorii economici sa nu poata mari preturile amproasta, dupa cheful fiecaruia. Cei care au rasfoit „teoria controlului preturilor a lui J. K. Galbraith, stiu bine care era punctul acestuia de vedere. „Macar pentru a tine inflatia sub control si a nu permite derapaje total independente de economia reala, e nevoie ca Guvernul sa plafoneze acolo unde se impune, cresterile nesimtite de preturi”, scria Galbraith in 1952.
 
Dupa al Doilea Razboi Mondial, SUA facea analize sectoriale ale diferitelor piete din economie si intervenea direct acolo unde tensiunile se acumulau pe fondul cresterii irationale a preturilor. La fel au procedat si canadienii. De la JFK, Lyndon Johnson, Jimmy Carter, toti aveau instituite masuri de control a preturilor. Celebru e si Nixon, care a inghetat timp de 90 de zile preturile, in 1971.
Desigur, asemenea masuri de inghetare functioneaza doar temporar, dar nu asta era ideea. Toti anunta acum scumpiri in Romania, uneori la limita indecentei, de cate 50%. Poate ca Guvernul Boc ar putea sa actioneze in sensul limitarii scumpirii in anumite cazuri. Punctual, sectorial, eficient. Unele preturi evident ca vor trebui sa suie, dar as vrea sa vad din cresterile de 20% anuntate la carnea de pui, fiecare procent de scumpire cui se datoreaza si daca nu poate fi resorbit fara a fi inclus in pretul la raft.
PS. Notez doar in treacat ca daca am fi avut un asemenea mecanism de control al preturilor, poate ca cineva s-ar fi sesizat de „gripa” preturilor unor active financiare.

dan popa blog