De ce vreau un stat parlamentar?

Pentru ca tot e la moda zilele astea sa injuri parlamentul de dragul unui sistem ipotetic si pentru ca “parlamentarii” par a deveni noii “dusmani ai poporului”  precizez aici  7 argumente pentru care vreau sa traiesc intr-un stat parlamentar cu un parlament puternic.

1.Toti presedintii pe care i-am prins eu in viata au fost doar constructii reactive in care improvizatia a eclipsat orice proiect initial. Practic am tot avut o reinventare a mitului “salvatorului luminat”

2. Perioadele in care parlamentul a fost slab (sau desfiintat/controlat) au coincis cu periodele negre ale istoriei Romaniei.

3. Tot soiul de institutii create pe langa presedintele romaniei s-au transformat in institutii parazitare deseori doar in simple actiuni speculative  scapate de sub controlul public si chiar de rationalitate si legalitate.

4.  Rolurile atribuibile presedintelui tind sa fie neperformate datorita lipsei de expertiza a decidentului (determinata  de criteriile de alegere a presedintelui) e absurd sa-i cerem unui om mediere atata timp cat nu-i cerem experienta institutionala sau expertiza juridica (respectarea constitutiei poate foarte bine sa fie preluata de o “curte” profesionala) la fel cum atributiile de politica externa nu pot fi indeplinite daca la “angajare” nu exista criterii de diplomatie, istorie, geopolitica sau macar limbi straine) 

5. Momentan avem sansa unui presedinte complexat care incearca sa se autodepaseasca, sa se inconjoare de comisii si intelectuali.  Dar perpetuarea sistemului prezidential risca sa ne duca in concursuri de popularitate absurde (Ex: intre  ”blogger cu oo” si spagatist) pentru indeplinirea unor roluri precise. Riscul deciziei executive arbitrare lasate in mana unuia care are ca si feedback doar puseurile de popularitate este mai periculos chiar decat pariul pe un despot luminat ereditar. 

6.  Contrar discutiilor nesfarsite despre incredere institutiile executive nu trebuie sa participe la concursuri de simpatie si popularitate (pentru asta avem showuri tv si stadioane si teatre) si nici la concursuri de speranta (avem biserici si libertati religioase) sau concursuri de siguranta (avem armata si firme de paza).  Problema nu-i “increderea in institutie ca intreg” ci locul in care diversele curente sa fie reprezentate iar rezultatele sa fie nu doar cel mai buna varianta pentru cei mai multi ci si mai putin rea pentru ceilalti.

7. Harta politica a lumii si mai ales a europei este edificatoare. Iar istoria tarilor dupa ce au adoptat parlamentarismul pare incurajatoare oricum net diferita de tarile care au renuntat la parlamentarism.

• orange - parliamentary republics
• green - presidential republics, executive presidency linked to a parliament
• yellow - presidential republics, semi-presidential system
• blue - presidential republics, full presidential system
• red - parliamentary constitutional monarchies in which the monarch does not personally exercise power
• magenta - constitutional monarchies in which the monarch personally exercises power, often (but not always) alongside a weak parliament
• purple - absolute monarchies
• brown - republics where the dominant role of a single party is codified in the constitution
• Cristi Parvan blog