Ion, la spovedanie, în post:
-Părinte, aseară vin de la câmp, îmi văd nevasta cam tristă, palidă, trasă la faţă: ştiu, e păcat, e post, dar mi-era aşa de milă de ea, că am luat-o şi i-am tras-o 5 ore în şir...
-Vai, Ioane, e păcat...
-Da părinte, ştiu. Imediat după aceea m-am îmbrăcat şi am dat fuga la sfinţia ta să mă spovedesc, dar mi-a răspuns cucoană preoteasa că nu eşti acasa. Şi era cam tristă, palidă, trasă la faţă: ştiu, e păcat, e post, dar mi-era aşa de milă de ea, că am luat-o şi i-am tras-o şi ei 5 ore în şir... Dar ce ai părinte, te văd cam trist, palid, tras la faţă...
Ionut se duce la bunicul său:
-Bunicule, bunicule, tu şti să faci ca mierla?
-Nu dragul meu, de ce?
-Păi l-am auzit pe tati spunând că o să fim foarte bogaţi când tu o s-o mierleşti.